Pentru a stimula dezvoltarea economică şi a cooperării dintre comunităţile regiunii de graniţă româno-sârbe a devenit o necesitate implementarea unui program de finanţare a cooperării transfrontaliere utilizând fonduri Phare CBC şi ale Guvernului României pentru beneficiarii români şi fonduri CARDS pentru beneficiarii sârbi. Uniunea Europeană a iniţiat astfel derularea Programului de Vecinătate România – Serbia 2004-2006.

Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timişoara (BRCT Timişoara) şi-a început activitatea în luna septembrie a anului 2005, fiind constituit prin asocierea Agenţiei de Dezvoltare Regională Vest (ADR Vest) cu Agenţia de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia (ADR Sud-Vest  Oltenia) şi a fost creat pentru a oferi sprijin din punct de vedere administrativ, tehnic şi logistic în implementarea cooperării transfrontaliere între România şi Serbia. 

Obiectivul BRCT Timişoara este oferirea unor servicii profesioniste potenţialilor aplicanţi ai programelor de cooperare transfrontalieră româno-sârbă, administrarea eficientă a acestor programe, monitorizarea proiectelor finanţate în cadrul acestor programe finanţate de către Uniunea Europeană şi susţinerea eforturilor regiunii de graniţă în procesul dezvoltării economice şi sociale.

Sediul biroului este în Timişoara, jud. Timiş, un punct de reper istoric, cu influenţe multiculturale importante şi colaborări tradiţionale cu Serbia. Pe parcursul anului 2007, BRCT Timişoara a inaugurat două birouri judeţene în Reşiţa pentru jud. Caraş-Severin şi Dr.Tr. Severin pentru jud. Mehedinţi, pentru ca informaţia, serviciile de asistenţă tehnică şi monitorizarea să fie aproape de potenţialii aplicanţi şi beneficiarii programelor de cooperare transfrontalieră dintre România-Serbia.

Situat în vestul României, judeţul Timiş se află la graniţa cu Serbia şi Ungaria şi se învecinează cu judeţele Arad, Hunedoara şi Caraş-Severin, fiind cel mai mare judeţ din ţară ca întindere, cu o  suprafaţă de 8.697 km², ceea ce reprezintă 3,65% din suprafaţa României.

Din punct de vedere al organizării administrative, judeţul Timiş este compus din 99 de unităţi administrativ-teritoriale:

• 2 municipii: Timişoara şi Lugoj;
• 8 oraşe: Sânnicolau-Mare, Jimbolia, Buziaş, Făget, Deta, Ciacova, Recaş şi Gătaia;
• 89 comune.

Judeţul Timiş este traversat de două importante drumuri europene, E 70, care intră în tară din Serbia pe la punctul de trecere frontieră Stamora Moravita şi face legătura, prin Timişoara, cu sudul ţării şi cu capitala, Bucureşti şi, E 671, care traversează judetul de la nord la sud, asigurând o bună legătură cu Ungaria, respectiv Europa Centrală.

Situat in partea de sud-vest a Romaniei, judetul Caraş-Severin este al treilea ca mărime din Romania şi se învecineaza la nord-vest cu judetul Timiş, la nord-est cu judeţul Hunedoara, la est cu judeţul Gorj, la sud-est cu judeţul Mehedinţi, iar în partea de sud  şi sud-vest  cu Republica Serbia, pe o lungime de 70 de km, din care pe o lungime de 64 de km se află fluviul Dunărea.

Cele mai importante localităţi din judeţul Caraş-Severin sunt: Reşiţa, Caransebeş, Băile Herculane, Oraviţa, Moldova Nouă, Bocşa, Anina, Oţelul Roşu, etc.

Având 65% din suprafaţa sa zonă muntoasă, potenţialul turistic al judeţului Caraş-Severin, de mare valoare şi atractivitate, este datorat cadrului natural, resurselor balneare, monumentelor istorice şi de artă, precum şi bogăţiei fondului etnofolcloric.

Atracţiile turistice ale judeţului pot fi întâlnite la tot pasul, dar cele mai importante dintre acestea sunt: Parcul Naţional Semenic-Cheile Caraşului, Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, Parcul Naţional Domogled, Parcul Naţional Porţile de Fier, Poiana Mărului - Muntele Mic, Lacul Trei Ape, peşterile şi avenele carstice - unde se pot practica sporturi de nişă, prima cale ferată din România: Oraviţa-Anina,  mănăstiri, etc.

Industria din Caraş-Severin reprezintă o componenta importantă a economiei naţionale şi este concentrată în municipiile şi oraşele judeţului. Motoarele şi generatoarele electrice, motoarele Diesel, turbinele hidraulice, motoarele navale şi oţelurile produse în municipiul Reşiţa sunt cunoscute în întreaga lume. Oţelul produs la Reşiţa se regăseşte în structura Turnului Eiffel şi a podului de la Cernavoda.

Judeţul Mehedinţi este situat în partea de sud-vest a României, pe malul stâng al Dunării şi se învecinează cu judeţele: Caraş-Severin la vest, Gorj la nord, Dolj la sud-est, iar la sud Dunărea este graniţă comună cu Bulgaria şi Serbia.

Din punct de vedere al organizării administrative în componenţa judeţului intră:
- 2 municipii: Drobeta-Turnu Severin şi Orşova;
- 3 oraşe Baia de Aramă, Strehaia şi Vânju Mare;
- 61 comune şi 344 sate.

Judeţul este străbătut de şoseaua europeană E70, iar darea în folosinţă a Canalului Rin - Main - Dunăre a pus reşedinţa judeţului, municipiul Drobeta Turnu Severin, în contact direct cu toate oraşele riverane de la Marea Neagră şi până la Marea Nordului. Podul de la sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier a scurtat distanţele rutiere dintre Drobeta-Turnu Severin şi diferite oraşe europene.

Districtul Borski se afla in partea de est a Serbiei. Acesta cuprinde următoarele municipalităţi: Bor, Kladovo, Majdanpek si Negotin. Are o populaţie de 140.367 de locuitori. Reşedinţa districtului se află la Bor, remarcabil prin patrimoniul istoric şi cultural. In vecinătatea oraşului Bor se află Palatul Prinţului Alexander, construit în 1856 în stilul romantismului şi Conacul Prinţului Milos (construit în staţiunea Brestovicka, datată din sec. XIX).

Acest oraş are reputaţia centrului celei mai mari mine de cupru din Europa; exploatarea modernă a acesteia a început în anul 1904, dar s-au găsit documente ce atestă exploatarea din timpul evului mediu timpuriu.

Districtul Branicevski cu o populaţie ce numără 253.492 de locuitori se află in partea de nord-est a Serbiei. Acesta cuprinde următoarele municipalităţi:

• Veliko Gradiste, Pozarevac, Golubac, Malo Crnice, Zabari, Petrovac, Kucevo şi Zagubica.

Reşedinţa districtului este oraşul Pozarevac, o faimoasă răscruce de drumuri, cu numeroase căi de comunicaţie ce il străbat şi in prezent.

La mijlocul secolului al-XIX-lea, în vremea emancipării statului sârb, Pozarevac a devenit, împreună cu Kragujevac, a doua metropolă a prinţului Milos Obrenovic. In timpul vieţii sale, prinţul Milos Obrenovic a ridicat în Pozarevac o serie de monumente in memoria sa: biserica (1819), palatul (1825), piaţa nouă (1827) şi crescătoria de cai Ljubicevo (1860).

Câteva din locurile de importanţă culturală din Pozarevac sunt: Muzeul Naţional (primul construit după cel din Belgrad), parcul etnic Tulba (un muzeu unic, în aer liber) şi Galeria de Pictură Milena Pavlovic-Barili (o cunoscută artistă şi poetă suprarealistă).

Facilităţile de afaceri din acest district se concentrează in vecinătatea oraşelor Pozarevac şi Costal. Cel mai proeminent este gigantul industriei alimentare Combinatul Industrial Agricol Pozarevac, ce asigură locuri de munca pentru un mare număr de oameni şi acoperă un sfert din piaţa din Republica Serbia.

Districtul Banatul de Sud se află in partea de est a Serbiei, are o populaţie de 328.428 de locuitori şi cuprinde următoarele municipalităţi:

• Plandiste, Opovo, Kovacica, Alibunar, Vrsac, Bela Crkva, Pancevo şi Kovin.

Reşedinţa districtului se află la Pancevo, oraş ce se distinge pentru numeroasele sale instituţii culturale:

• Biblioteca Naţională „Veljko Vlahovic”;
• Arhivele Naţionale Istorice;
• Institutul pentru Protecţia Monumentelor Culturale.

Cele mai remarcabile monumente culturale din aceasta regiune sunt: Mânăstirea Vojlovica (1405), Biserica Adormirea Maicii Domnului si Biserica Schimbarea la Faţă (1811) si Muzeul Naţional  (1833).

În această regiune industrială modernă se remarca rafinăria „Pancevo”, fabrica de îngrăşăminte „Azotara” si combinatul petrochimic Pancevo.

Districtul Banatul Central se află in partea de nord-est a Serbiei are 221.253 de locuitori şi cuprinde municipalităţile:

• Novi Becej, Nova Crnja, Zitiste, Secanj şi Zrenjanin.

Reşedinţa districtului este Zrenjanin. O serie de clădiri din acest oraş ies in evidentă printr-o arhitectură remarcabilă: Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului (1746), Catedrala Romano-Catolică (1868) şi Biserica Reformată (1891).
Economia oraşului Zrenjanin este diversificată: industrie, agricultură, exploatare forestieră, industrie de construcţii si transporturi, dar sectorul industrial predominant este cel de procesare a alimentelor, parte componentă a Combinatului Industrial Agricol „Servo Mihalj”.

Alţi reprezentanţi de faimă ai economiei din Zrenjanin sunt: fabrica de bere DD „ZIP”, compania de industrie chimică DD „Luxol” şi fabrica de mobilă „Zarko Zrenjanin”.

Districtul Banatul de Nord este desfăşurat in partea de nord a Republicii Serbia, numără 179.783 de locuitorii, iar reşedinţa districtului este Kikinda. Banatul de Nord cuprinde municipalităţile:

• Kanjiza, Senta, Ada, Coka, Novi Knezevac şi Kikinda.

În Kikinda a fost fondată prima tipografie din Serbia, în anul 1878, urmată la scurt timp de inaugurarea primei biblioteci. Oraşul este, de asemenea, cunoscut pentru pictorii săi: Teodor Ilic Cesljar (sec. XIII), Nikola Aleksic (sec. XIX), Djura Pecic (sfarsitul sec.  al-XIX-lea) şi Djura Jaksic, pictor şi autor.

în Kikinda s-a pus în scena prima piesa de teatru în 1796, susţinută în limba germană.

Kikinda este centrul producţiei sârbe de materiale de construcţie argiloase, sediul celei mai vechi companii prelucrătoare de argilă din Europa, IGM DD "Toza Markovic", aflându-se in acest oraş.
De asemenea, fabrica de maşini si echipamente pentru agricultură „25 mai” si „Electron” sunt companii ce produc atât pentru piaţa locală cât si pentru export.